A avea doi fii cu sindrom Down ne-a adus mai multă bucurie în viața noastră decât ne-am fi putut imagina vreodată!

2 iulie 2014, International Down Sindrome Coalition

Lorraine, mama lui Connor și a lui Cooper ne-a povestit:

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 3 copii biologici. Apoi, în anul 2008, El ne-a deschis ochii către copiii orfani. Dumnezeu ne-a  binecuvântat în plus cu 8 copii care s-au alăturat familiei noastre prin adopție. Cei mai mulți dintre aceștia sunt copii cu nevoi speciale. Unul din ei a petrecut cu noi doar 7 luni înainte ca Dumnezeu să o ia la El în mai 2010, în urma unor complicații după operația pe cord deschis.

Cooper și Conner au intrat în familia noastră în mai 2012 (ambii au fost adoptați din Ucraina). Ambii băieți erau aproape morți atunci când i-am adoptat.

Conner este băiatul îmbrăcat ca Bob – Tomata. Punctul lui forte este că reușește să farmece persoanele din jurul lui cu zâmbetul lui prețios și să umple camera de bucurie prin simpla lui prezență. Conner este un erou. El era aproape mort când noi l-am adoptat. Avea 6 anișori și cântărea doar 7,3 kilograme (normal era să aibă 21 de kilograme). Când l-am adoptat, organele lui deja începuseră să nu mai funcționeze bine. După ce a venit din Ucraina, a petrecut o săptămână în spitalul de copii din orașul nostru, unde a început să fie hrănit adecvat. Conner s-a născut cu o problemă la inimă care s-a rezolvat spontan pe vremea când era încă în Ucraina. El are și gastropareză (stomacul lui nu digeră alimentele și nu elimină conținutul în duoden) și hipotiroidism. Conner nu lasă niciuna din aceste probleme să îl doboare. El este plin de bucurie și dragoste. El este o adevărată binecuvântare pentru toți cei care îl întâlnesc.

Cooper este băiatul îmbrăcat ca Larry-Castravetele în poza de mai sus. Punctul forte al lui Cooper este perseverența. El a trecut prin tot soiul de încercări. Cooper a fost născut cu picior varus equin bilateral care nu a fost tratat atunci cân era în Ucraina Primii şase ani ai vieții sale, Cooper i-a petrecut închis într-un pătuț, fără niciun fel de stimulare emoțională sau intelectuală, fără jucării și fără dragoste. El nu putea sta în poziție verticală din cauza problemei de la picioare. Când noi l-am adoptat, aproape de vârsta de 7 ani, el cântărea doar 9,5 kilograme (normal ar fi fost 23 de kilograme). Problema de la picioare a fost rezolvată în primele 3 luni de când l-am adus acasă și Conner a început să meargă singur chiar în același an. El are autism, hipotiroidism, anemie și o tulburare de somn. De asemenea, el era și subnutrit atunci când l-am adoptat. Acesta a fost motivul pentru care el a și fost internat la spitalul de copii timp de o săptămână.

Cooper și Conner nu vorbesc și prezintă un retard sever din cauza celor 6 ani de instituționalizare. Totuși, noi credem că deja visele lor au un răspuns: au o FAMILIE!

A avea doi fii cu sindrom Down ne-a adus mai multă bucurie în viața noastră decât ne-am fi putut noi imagina vreodată. Toți sunt valoroși în ochii lui Dumnezeu.

Traducere: Mihaela Bîrsan

http://stiripentruviata.ro/avea-doi-fii-cu-sindrom-ne-adus-mai-multa-bucurie-viata-noastra-decat-ne-fi-putut-imagina-vreodata/

Publicitate

Reacţia unui adolescent cu sindrom Down care află că a fost admis la facultate

de Lauren Enriquez, LiveActionNews.com

Un adolescent cu sindrom Down a primit de curând vestea că a fost admis la facultate, ceea ce i-a stârnit  o reacţie atât de haioasă, încât a devenit în scurt timp virală pe net.

De marţea trecută, de când filmuleţul a fost postat pe net, a avut peste 600.000 de vizualizări pe YouTube. De îndată ce Noah îşi dă seama că a fost admis, începe să strige: „Sunt admis! DA! Tată eşti cel mai tare! Te iubesc! Am fost admis, da! Daaaaa!”

Reacţiile au fost  pozitive, oamenii au comentat cu sutele, felicitându-l pe tânăr sau spunând că i-a impresionat până la lacrimi entuziasmul lui Noah şi fericirea care l-a copleşit.

Un filmuleţ care este o inspiraţie pentru mulţi care sunt nemulţumiţi de darurile vieţii lor.

Traducere: Ştefana Totorcea

http://stiripentruviata.ro/reactia-unui-adolescent-cu-sindrom-care-afla-ca-fost-admis-la-facultate/

„Fiul nostru Oliver ne-a adus mai multă fericire în vieţile noastre decât ne-am fi gândit că este posibil.”

Mama lui Oliver:

Am descoperit că Oliver avea sindrom Down la 2 luni. Ne iubeam atât de mult copilul încât am fost copleşiţi de teamă şi de tristeţe când pediatrul ne-a sugerat să îi facem un test pentru sindrom Down. Timp de trei zile nu am putut face altceva decât să mă rog „Te rog, Doamne, nu permite să aibă!” Am fost copleşită de teamă şi clişee învechite îmi inundau mintea. După ce am aflat că testul a ieşit pozitiv, am contactat Down Syndrome Association of Central Oklahoma. Au trimis cele mai drăguţe şi mai calde persoane pentru a ne aduce un pachet parental nou.

Am primit informaţii despre grupuri de părinţi ai căror copii se confruntau cu această boală, cărţi şi resurse noi de unde să aflăm mai multe despre boală. Am întâlnit alţi părinţi şi copiii lor care, de asemenea, aveau sindrom Down. Cu timpul, am realizat că a avea sindromul Down nu era un lucru care trebuia să ne facă să fim trişti. Oliver ar fi învăţat să meargă, să vorbească şi să-şi facă prieteni la fel ca oricare alt copil. Ar fi fost mai încet, dar asta doar ar fi anticipat mai mult succesul său şi l-ar fi făcut mai emoţionant. Fiul nostru Oliver ne-a adus mai multă fericire în vieţile noastre decât ne-am fi gândit că este posibil. Este cel mai afectuos, amuzant şi iubitor băieţel. Are patru ani jumătate şi este atât de deştept! Ştie alfabetul, poate să recunoască literele, să numere şi poate să memoreze cărţi întregi. E atât de iubitor, în fiecare dimineaţă urcă la noi în pat şi spune „Bună dimineaţa, mami şi tati.”

Ne dă cele mai calde îmbrăţişări şi acum îl învaţă pe fratele lui mai mare cu 10 luni să cânte şi el! De fiecare dată când mă rog acum pentru Oliver, îmi amintesc să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare cromozom. Stiu că Oliver a fost creat minunat şi cu grijă şi sunt foarte recunoscătoare pentru că îi sunt mamă.

Sursă:www.theidsc.org

Traducere: Iulia Maria Iosif

http://stiripentruviata.ro/fiul-nostru-oliver-ne-adus-mai-multa-fericire-vietile-noastre-decat-ne-fi-gandit-ca-este-posibil/